joi, 30 decembrie 2010
miercuri, 29 decembrie 2010
Mananca, roaga-te, iubeste
Am mancat paste - cand calatoaream cu Lizz in Italia, mi-am amintit de Buddha cand eram cu Lizz in India si mi-am redefinit libertatea de a iubi, alaturi de ea in Bali.Cu ce-am ramas?
- o noua destinatie pe harta dorintelor mele: BALI, caci India si Italia erau deja programate, dar chiar si aici am retinut cateva pizzerii si restaurante!
- cu faptul ca Raiul si Iadul sunt dragoste, doar drumul face diferenta intre ele, caci toti ajungem in bratele lui Dumnezeu, numai ca unii alegem sa ajungem acolo prin suferinta (Iad), iar altii prin iubire (Rai)
- cu traditia balineza prin care copilul este privit ca un zeu in primele lui 6 luni de viata, asa incat nu are voie sa atinga pamantul si trece din brate in brate. Asta m-a facut sa ma gandesc cu tristete la practica romaneasca de a lasa copilul mic sa planga, ca sa nu se invete in brate si sa ajunga un rasfat!!!
- cu cei 4 frati invizibili care ma insotesc de cand m-am nascut (inteligenta, prietenia , tarie si poezia) si asocierea lor cu travaliu nasterii, care desigur ca mi-a amintit de teoria lui Jacques Salome despre nastere (si va recomand "Mami, tati m-auziti?")
- cu 2 nume de vraci, pe care am sa-i intalnesc cand am sa ajung in Bali
- cu confirmarea importantei numerologiei, pentru cine stie cate ceva in domeniu ;)!
- cu bucuria de a lectura un roman placut, viu, curcubeu!
luni, 27 decembrie 2010
O poveste de Craciun...
Mai întâi a fost o dorinţǎ: ca nişte copii (vreo 38 la numǎr) sǎ nu înceteaze sǎ creadǎ în Moş Crǎciun, sǎ nu uite sǎ spere în mai bine şi sǎ nu se mai simtǎ singuri, mǎcar de sǎrbǎtori, cǎci viaţa de pânǎ acum i-a învǎţat cǎ, uneori, şi cei care pretind cǎ ne iubesc, ne abandoneazǎ şi nu le-a încǎlzit niciodatǎ sufletul cuvântul “mamǎ”. Apoi s-a verbalizat într-o idee care a crescut, precum aluatul de cozonaci pufos, gustos şi plin de mirodenii. A prins consistenţǎ atunci când oamenii din jurul meu au vibrat în acelaşi colind de gând şi vestea a început sǎ se preumble din inimǎ în inimǎ, pânǎ când dorinţa a devenit dintr-o datǎ posibilǎ şi chiar realizabilǎ.
Incet-încet au început sǎ curgǎ darurile şi fondurile care ne-au permis sǎ le cumpǎrǎm copiilor jucǎrele, hǎinuţele şi dulciurile cu care sǎ-şi împodopeascǎ sǎrbǎtorile şi speranţele.
Evenimentul nu ar fi avut farmec, dacǎ nu am fi avut şi un Moş Crǎciun în carne şi oase, aşa cǎ am cǎutat şi l-am gǎsit pe cel mai Moş Crǎciun dintre moşi. Cald, bun şi vesel, aşa cum îi şade bine, cu un suflet de Moş, nu doar cu aspectul, cu fond, nu doar cu forma!
Moşul a venit alene, parcǎ din negura timpului, prin troiene proaspete, sprijinându-şi bǎtrâneţile pe un toiag negru şi anunţându-şi sosirea în clinchet de zurgǎlǎi. Haina lui lungǎ şi atât de roşie, cǎciula şi gluga tivitǎ cu blǎniţǎ albǎ, fǎceau din el un Moş desprins din poveşti.
Copiii, cu nasul îngheţat, priveau cum Moşul se apropie, precum un vis care coboarǎ din prea înalturi şi se materializeazǎ, aici şi acum, în faţa ochilor lor miraţi.
Cei mai mici aproape cǎ tremurau de emoţie, întrebându-se unul pe altul şi pe cei mai mari, ca pentru a-şi confirma ceea ce ochii refuzau sǎ vadǎ: “Este Moş Crǎciun? A venit Moş Crǎciun?” Zâmbetele complice ale celor mari, nu fǎceau decât sǎ sporeascǎ şi mai mult misterul.
Câtǎ bucurie autenticǎ! Câte fericire crudǎ!
Mi-a mângǎiat sufletul inocenţa cu care copiii îl priveau pe Moş Crǎciun, pe un adevǎrat Zeu al dorinţelor împlinite, dar şi pofta de a-i spune Moşului grǎbit poezia, trǎgând cu coada ochiului la pachetele colorate cu cadouri! Moşul a savurat din plin fiecare clipǎ, fǎcându-i pe copii sǎ aştepte exact cât ar fi putut suporta.
Au început sǎ se reverse din pungile mari de cadouri pǎpuşi, maşinuţe, cǎciuliţe, dulciuri şi rânduri de UAU!, fǎcând din camera destul de auterǎ şi friguroasǎ, un paradis al jucǎriilor.
Am cântat, ne-am bucurat şi ne-am promis cǎ nu ne vom opri aici! Copiii au adormit zâmbind, spunându-şi: “Stiam eu cǎ existǎ Moş Crǎciun!”
FINAL DE CAMPANIE
A fost o zi magica, cu lacrimi de emotie in privire, cu ochi mari de copii mirati si zambete pana la urechi, in care am revazut, in ochii copiilor, cum Mos Craciun exista!
Este poate cel mai frumos cadou pe care l-am primit de Craciun si m-as bucura ca fiecare sa simta, macar pentru o clipa, minunea si implinirea de a darui !
Tin sa le multumesc si sa-i imbratisez cu toata recunostinta pe toti cei care-l poarta, atat de frumos, pe Mos Craciun in ei, incat au avut generozitatea sa-l ofere si altora!
Va doresc SARBATORI CU LICARIRI MIRACOL DE CREDINTA SI SPERANTA…IN MAI BUN, MAI FRUMOS, MAI SENIN!
LA MULTI ANI!
joi, 23 decembrie 2010
vineri, 10 decembrie 2010
luni, 6 decembrie 2010
MOS CRACIUN esti TU!
Dragii mei,
Am crezut cu tot sufletul si cu toata bucuria in Mos Craciun si-mi amintesc dezmagirea pe care am trait-o cand am aflat ca el nu exista! Insa acum, ca adult, STIU ca Mos Craciun exista pentru ca Mos Craciun sunt eu...tu...noi toti!
Fiti alaturi de mine in campania pe o initiez astazi:
"MOS CRACIUN esti TU!"
pentru a fi Mos Craciun pentru copiii orfani din cadrul SOS Satele Copiilor!Astept hainutele, jucariile si darurile voastre! Donatiile financiare vor fi folosite pentru cumpararea de dulciuri, alimente, brad si inchirierea unui Mos pe care stiu ca nu l-au vazut niciodata! Voi actualiza zilnic donatiile si voi trece si numele "mosilor" generosi!
Precizare: Copii au intre 5 - 18 ani! Din experientele anterioare doresc sa subliniez ca donatiile care nu indeplinesc conditiile minime de curatenie si functionalitate nu vor fi acceptate!
MULTUMESC si DECLAR DESCHIS SEZONUL SARBATORILOR!
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)