Ce proşti mai suntem amândoi!Comori de plăceri zac în noi,
Şi Doamne cum le-ar deştepta
O clipă din dragostea ta!
E oare-o virtute răbdarea
De-a trece pe lângă chircit?
E oare un viciu trădarea
Orgoliului nostru tacit?
Eu ştiu că mi-ai da, dac-aş cere,
Tu ştii c-aş primi, de mi-ai da,
Şi totuşi răbdăm în tăcere,
Plângând libertatea de-a lua…
Şi iată cum viaţa ne trece
In tainice gânduri pustii
Deşert în noi se petrece
Şi-i trist ca tu nici nu mai stii…
* dupa o idee de Alexandru Vlahuta
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu