Bucureşti city-tour

De vreo 2 săptămâni mi-am propus să experimentez autobuzul supraetajat, dar numai în weekendul acesta s-a legat până la urmă, aşa că m-am cocoţat în el, cu gândul fluturând a Paris şi Londra.

Mai întâi, că n-am ştiut de unde să-l iau pentru că, deşi citisem pe net care este traseul şi obiectivele de bifat, totuşi nu era foarte clar de unde fix se ia. Spre exemplu, noi ne-am hotărât să-l luăm de la Palatul Parlamentului, gândindu-ne să lăsăm acolo maşina şi că ne hopa-sus în autobuz. Dar, după ce am parcat, ne-am dat seama că piaţa din faţa Palatului Parlamentului e cam mărişoară şi noi nu ştiam exact unde trebuie să stăm ca să ne culeagă. Ne-am gândit noi că ar trebui să oprească în staţiile de RATB, fiind sub patronajul lor, aşa că ne-am conţopit în staţia Izvor. Pe net scria că vine cam la un sfert de oră, căci sunt 4 autobuze, iar traseul durează în jur de o oră. După ce am stat noi vreo 20 de minute şi văzând că niciun supraetajat nu se-ntrezăreşte, ne-am gândit să întrebăm şoferii de RATB, că ghişeele erau deja închise. Ei bine, ce să vezi! Am întrebat 3 şi am avut un procent de 100% de noninformaţie! Toţi ridicau din umeri a “habar n-am”. Aşa că ne-am întors la maşină şi am decis să mergem la capăt, pentru că traseul ar începe din piaţa Presei Libere. Nu se ştie nici acolo exact de unde, dar ne-am gândit că fiind acolo capătul avem mai multe şanse să-l fi văzut cineva.

Ne-am dus şi o tanti de la un ghişeu ne-a zis că pe Kiseleff e staţia, înainte de semafor.

Am decis să scriu acest articol tocmai pentru a explicita traseul şi staţiile pentru a nu mai bâjbâiţi ca noi juma de oră degeaba.

Pe Kiseleff, în dreptul ultimului semafor, înainte de intersecţia mare, se află staţia. Erau deja acolo câteva persoană străine, aşa că ne-am prins că şi ei sunt în aşteptarea supraetajatului. Pentru a delimita staţiile există un indicator galben, dreptunghiular, şi cică acolo unde e montat, acolo opreşte. Noi i-am făcut poză, ca să-l identificaţi mai uşor.

Următoarele opriri sunt:

1. Parcul Herăstrău este cel mai mare parc din Bucureşti, situat în partea de nord a oraşului.
2. Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” este unul dintre cele mai mari muzee etnografice în aer liber din Europa.
3. Arcul de Triumf comemorează victoria României în Primul Război Mondial, fiind construit după modelul marelui Arc de Triumf din Paris.
4. Muzeul Ţăranului Român este consacrat ocupaţiilor şi simţului artistic tradiţional al ţăranului român.
5. Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa” înfăţişează dinamica vieţii pe pământ.
6. Muzeul Naţional de Geologie deţine peste 80.000 eşantioane de minerale, roci şi fosile.
7. Biserica Creţulescu este unul din cele mai valoroase monumente de arhitectură ale oraşului.
8. Ateneul Român este un edificiu simbol al culturii naţionale.
9. Palatul Regal, reşedinţă regală a lui Carol al II-lea, găzduieşte în prezent Muzeul Naţional de Artă al României.
10. Muzeul Naţional de Istorie al României deţine colecţii de obiecte, documente şi podoabe istorice.
11. Palatul CEC a fost construit între 1896-1900 în stilul eclectismului academic francez şi este una dintre primele instituţii bancare ale României.
12. Palatul Parlamentului se întinde în interior pe 265.000 mp, ocupând locul 2 în lume ca suprafaţă, după Pentagon.
13. Complexul Arhitectural de pe Dealul Mitropoliei şi Catedrala Patriarhală Ortodoxă Română au fost ridicate în anul 1656.
14. Muzeul Municipiului Bucureşti înfiinţat în 1921, atestă fapte, evenimente, portrete de personalităţi care dau consistenţă memoriei oraşului.
15. Cercul Militar Naţional este o instituţie centrală de interes naţional.
16. Muzeul Literaturii Române oferă o imagine elocventă a dezvoltării literaturii române.
17. Palatul Victoria găzduieşte sediul Guvernului României.
18. Statuia lui Charles de Gaulle a fost realizată de sculptorul Mircea Corneliu Spătaru.

Se pare că poţi să-l iei din oricare din staţii, nouă însă nu ne-a ieşit, iar biletul se ia chiar din el şi costă 25 lei.

Mi-ar fi plăcut să se poposească un pic mai mult la fiecare dintre obiective. Am văzut că străinii au luat şi căşti, dar eu mi-am dat seama prea târziu, pentru că aş fi fost curioasă să aud ce se spune în prezentarea oraşului. Dar pe de altă parte, am vrut să mă bucur şi de experienţa vizuală şi să-mi imaginez că sunt într-un oraş străin pe care acum îl descopăr. Să mă hrănesc pofticios cu ceea ce are Bucureştiul de oferit.

In final, am concluzionat: Bucureştiul este un oraş mic L! Mi s-a părut că s-a terminat rapid, că n-am apucat să mă bucur că gata! trebuie să cobor! Mi-au lipsit statuile grandioase, fântânile care să şi funcţioneze, străzile largi, florile şi copacii, dar nu mi s-a părut murdar! Şi urăsc afişele imense care au invadat oraşul şi-l poluează vizual! Cum te-nvârţi, cum te suceşti dai de un iaurt, de o lamă de ras, de un ruj, rimel sau parfum! Oribil!

In egală măsură, mi-am dat seama că fiind mereu la volan, îmi ridic ochii prea puţin şi prea rar spre înalt. Aşa că m-am bucurat, trecând pe trasee cunoscute ca şofer, să descopăr balcoane splendide, arcade filigranate, cariatide elegante, dând o altă valoare ambientului.

Cred că mi-ar fi plăcut ca traseul să se prelungească şi spre Operă, eventual Academia Militară şi să meargă un pic şi spre zona de parcuri.

Sper ca fotografiile să vă facă şi pe voi să redescoperiţi oraşul! Le gasiti aici: IDEI PENTRU WEEKEND

A ! şi încă ceva: să vă luaţi o eşarfă pe cap, că la mine s-a lăsat cu nas înfundat după ;) !

P.S.: Multumesc fotografului