Mituri despre iubire

“Love, love, love…all you need is love” …inimioarele zburdă din cupidonii cu promoţii de gât, care zboară prin toate supermarket-urile, mall-urile, boutique-urile şi pieţele volante! Iubirea este peste tot şi totuşi mai pe nicăieri! Iubirea este atât de aclamată şi totuşi atât de maltratată! Toţi ne dorim să iubim şi să fim iubiţi, iar când miracolul se-ntâmplă, nu reuşim să menţinem, să hrănim, să păstrăm energia ei vie, pură, unică! [endif]

Toată atmosfera asta ducegăroasă, împarfumată cu fantezii pufoase şi îmbrăcată în petale de trandafir roşu-catifea, m-a făcut să aştern pe hârtie câteva dintre miturile pe care oamenii le au despre iubire, lovindu-mă adesea de ele în lucrul meu cu oamenii, dar şi în propriile experienţe!

Educaţie, cultura, religia, mediu relaţional ne fac să construim tot felul de poveşti, credinţe, aşteptări despre iubire. De cele mai multe ori, ele împiedică, sufocă şi ajung chiar să distrugă sentimentul cel mai aproape de Dumnezeu.

Haideţi să vedem cam care sunt cele mai frecvente mituri despre iubire:

1. Iubirea durează toată viaţa!

Nu prea! Nu vreau să readuc în discuţie toate studiile, cercetăriile, dezbaterile care spun că iubirea nu poate să dureze mai mult 2, maxim 4-5 ani. Acolo argumentele sunt legate de chimie, hormoni, creier, neurofiziologie, neurotransmiţători etc. Nu vreau să îngreunez lectura cu detalii greu digerabile, dar am să vă rog să vă gândiţi la propriile iubiri, la cele mai înflăcărate, suculente, iubiri în care aţi crezut şi aţi simţit că aţi atins cerul, cele mai cu fluturi în stomac şi mai împlinitoare şi apoi să vă aminţiţi cum stăteau lucrurile după 2, 3 ani! Unde zburaseră fluturi? Unde era flacăra? Unde erau visele roz, împănate cu planuri de viitor?

Nu, iubirea nu durează toată viaţa! Cele mai norocoase dintre iubiri, se transformă într-o afecţiune caldă, sinceră, liniştită, care poate să aibă momente pline de mare intensitate şi bucurie, afecţiune poate dura toată viaţa! Din păcate, cele mai multe iubiri, sfârşesc aruncate în colţurile cele mai umbroase ale inimii, încercând să le uităm rapid, pentru că uneori dor foarte tare!

Iubirile trebuie îngrijite, aşa cum îngrijeşti o plantă! Iubirea trebuie udată cu gesturi tandre, senzualitate blândă, cuvinte şi mângâieri conţinătoare, trebuie curăţată de frunzele veştejite de certuri, reproşuri, aşteptări neîmplinite. Dacă este cazul, ea trebuie curăţată şi de dăunători, chiar dacă ei au forma umană a unor prieteni, părinţi, fraţi! Şi toate acestea în reciprocitate!

2. Iubirea este suficientă!

Off, cât de des l-am întâlnit şi câtă suferinţă aduce! Mitul acesta s-ar traduce la femei cam aşa: „Dacă m-ar iubi cu adevărat, ar...” Puteţi să puneţi voi orice verb doriţi. De la „ar spăla vasele şi ar duce gunoiul”, la „m-ar asculta şi m-ar înţelege”. Dar pentru că nu se-ntâmplă, tragem rapid concluzia că „nu mă iubeşte”. Ba da, este foarte posibil să te iubească, numai că nu este suficient! Una este să iubeşti şi cu totul alta este să comunici, să ai abilităţi de relaţionare, să ştii să negociezi în cuplu, să ştii să aplanezi un conflict, să înţelegi cum funcţionează şi celălalt, să ştii să ceri, să primeşti, să refuzi, să oferi. Existenţa iubirii nu este garanţia unei relaţii frumoase! Nu este nici măcar garanţia unei relaţii pur şi simplu, pentru că pot foare bine să iubesc pe cineva cu care să nu am niciun fel de relaţie!

3. Iubirea noastră este unică, diferită şi deci n-o să sfârşească ca toate celelalte!

Da, unicitatea sentimentului apare în toate relaţiile! Interesant cum simţim că suntem unici şi totuşi, sentimentul acesta este cvasi-prezent în toate iubirile, mai ales în debutul ei! Iubirea este unică, ne face mai frumoşi, mai luminoşi, mai senini, mai naivi, mai veseli! Numai că şi acestă senzaţie, ca orice altă energie afectivă, nu este durabilă! Aud adesea: „la noi este ceva special” Senzaţia de „specialitate” face parte din elementele de recunoaştere a iubirii! Cu alte cuvinte, iubirea ne face să ne simţim „speciali”, dar şi tanti Aglaia o simte şi nea Vasile! Poate că nu reuşesc s-o spună în cuvinte frumoase, dar şi lor le strălucesc ochii!

4. Iubirea asigură o viaţa sexulă fulminantă

Ei bine, nu chiar! Nu trebuie confundată iubirea cu pasiunea şi cu ceea ce avem noi în spate ca istoric, educaţie şi experienţă! O femeie poate să iubească un bărbat, dar să nu fie atrasă de el, aşa cum aceeaşi femeie poate să fie atrasă de un bărbat, pe care să nu-l iubească! Sigur că este perfect valabil şi pentru bărbaţi! Pe de altă parte, să spunem că amândoi se şi iubesc şi sunt şi atraşi unul de celălalt, dar ea/el vine cu o puternică educaţie religioasă şi manifestă rezerve în pat, care fac din actul erotic un adevărat calvar! Nu spun că lucrurile sunt insurmontabile, dar trebuie atenţie, răbdare şi încredere în partener! Iubirea este un aliat important, dar, repet, nu suficient!

5. Ne iubim la fel!

Vă iubiţi cu singuranţă diferit! Atât calitativ, cât şi cantitativ! Iubirea ei pentru el nu este aceeaşi cu iubirea lui pentru ea! De fapt, într-o relaţie, ideal ar fi să avem întâlnirea armonioasă dintre cele două iubiri: a ei şi a lui! Momentul acesta este destul de rar. De obicei, unul dintre parteneri poartă în el iubirea pentru celălalt, iar celălalt are o afecţiune, pasiune, apreciere, admiraţie, amiciţie etc! Şi ne mai mirăm de ce relaţia şchiopătează? In timp, lucrurile pot atinge o homeostazie relaţională, dar nu este întotdeauna posibilă

Mă voi limita la acestea, pe care le consider cele mai frecvente.

Aş vrea să accentuez faptul că tot ce înseamnă literatură, cinematografie, evengreen-uri, în principiu manifestările artistice despre iubire, promovează miturile mai sus menţionate. Incepând de la poveştile care se sfârşesc cu „şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”, trecând prin marile poveşti de dragoste, gen „Romeo şi Julieta” sau „Tristan şi Isolda”, şi până la melodiile gen „I will always love you” nu fac decât să întărească aceste legende.

Toate acestea vizează iubirea de tip Eros! Cred însă că oamenii ar putea începe să se îndrepte, ceva mai mult, spre iubirea de tip Agape!

Iubiţi-vă! In libertate, responsabilitate, dăruire şi împlinire!