De astăzi, îmi scutur umerii de nea şi spun şoptit bun venit primăverii, sorbind domol aromele unei cafele mai negre decât nopţile străine. Aş vrea să ştiu să ghicesc în caimac ziua în care soarele mă va dezmorţi de toate îngheţurile…Iarna îmi hibernează nu doar umorile, ci şi gustul pastelat al vieţii, culorile inimii şi îmbrăţişările, pentru că îmi place să îmbrăţişez mai ales cu braţele goale. Mă strâng toată între hainele prea groase şi mă pierd printre fulare mohair, gulere înalte, căciuli urecheate şi mânuşi fără simţuri. Pielea-mi toată îmi strigă: aer! Zâmbesc prin toţi porii şi mă întind către soare ca o plantă agăţătoare…cârceii mei or să se tolănească pe terase de petale azurii…şi-atunci te văd, te simt, te chem…
Împrimăvărează-mă de verde, scoate-mă din bârlogul aşteptărilor şi pune-mi fir roşu în planurile de mâine, să nu mă rătăcesc în zadar. Impleteşte-l cu firul tău alb şi poartă-mă în suflet pe post de mărţişor. Aşează-mi flori de cireş printre gene, ca să pot să clipesc a primăvară. Vreau să aud cum plesnesc de viaţă mugurii şi să simt cum se dezlănţuie viaţa şi în mine. Vreau să mustesc de verdeaţă, să-mi crească iarbă din călcâie şi să-mi fac culcuş în cupa unui crin încăpător! Să-mi leg eşarfă de triluri în păr şi să-mi flutur mântuitor elanurile albe!
Împrimăvărează-mi iubirile, pune-le ghiocei de martie în gesturi şi cireşe de mai la urechi. Cheamă-ţi fluturii din toate zările albastre şi lasă-i să danseze în zboruri speranţă, în arabescuri de scrisori de dragoste, pe care să le semnezi în nedescifrate doruri. Pune-mi pe post de brăţară roua dimineţii şi sărută-mă pe încheietura mâinii ca să-mi tatuez acolo respiraţia ta…
Împrimăvărează-mă în toate anotimpurile uitate şi pune-mi în calendar file cu chip de poveste şi eroi necunoscuţi. Vreau să pot să smulg din zile umbrele-strigăt şi norii-furtună, să aşez pe cer toate cuvintele-inimă din care să se înfrupte îndestulător cei flămânzi de iubire! Zburătăceşte-mi temerile şi pudrează-mi orele întârziate cu întâlniri cadou şi oameni miracol. Adu-mi înapoi lebedele călătoare, ca să danseze dansul împerecherii pe viaţă…
Împrimăvărează-mi cuvintele, să pot să transmit şi să primesc lumină, nu doar hieroglife. Uneori cuvintele ne îndepărtează unii de alţii, în loc să ne apropie, uneori cuvintele nu spun, ci ascund…Aşterne-mi cărări calde de soare peste nămeţii ce-mi îngreunează alegerile, topeşte-mi troienele fior cu un pretext pudic. La marginea (ne)cuvintelor tale se află începutul trăirilor mele…
Împrimăvărează-mi paşii ca să ştiu să aleg drumul drept către tine şi calea împăcată către mine. Să-mi foşnească poalele rochiţei pe aleile înmugurite de chemările vieţii, în care să nu mai fiu nevoită să te caut, ci doar să te regăsesc…vreau să mă dezleg de iarna tăcerilor tale şi să-mi leg de gleznă parfum de liliac, ca să las în spatele meu urma prin care şi tu să mă afli…
Împrimăvărează-mi fruntea şi dezgheaţă-mi curajul de a privi senin şi iertător şi oamenii care au trezit răni adânci în mine…
Împrimăvărează-mă în toată splendoarea primăverii ce va să vie…
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu